De ce?

Lumea a înnebunit de ceva vreme, s-au dus zilele în care puteai suge degetul pînă curgea lapte din el. Unde sunt oare cretinii aia pe care îi puteai pune alături de tine pentru a părea mai deștept? Dar acei prieteni urîți pe care îi rugai mereu să-ți fac pozele? doar, doar să nu apără și el acolo, că nu de alta da a mai crăpa bunătate de aparat și s-a face țăndări. Acuma gata, de cînd cu photoshopul fiecărei parașute virgine îi corespunde cîte o poză cu Brad Pitt, iar toate neajunsurile unui corp aplatizat ca o scîndură sunt compensate de un soft ce e un fel de zeu modern a frumuseții.
     Eh, de ce e necesar să bage 5 metri de farduri pe față? De ce? De ce eu am văzut lumina zilei noaptea? Oare din această cauză încă nu sunt președinte? Altă explicație nu găsesc... Sau trebuie să fiu cel mai mare prost pentru a fi ales? În asta se măsoară succesul? Atîtea întrebări îmi frămîntă sufletul acum, la fel ca o diaree de primăvară, ce așteapta momentul exploziei edificatoare. Întrebări ce își vor găsi într-un final răspunsul, mai devreme, sau mai tîrziu în interiorul unei societăți bolnave. O societate în care pînă și noțiunea de economie a devenit strins legată de reciclarea prezervativelor în gume de mestecat.
   De ce dimineață papagalul meu începe să bată cîmpii? Nu poate oare și el să doarmă? De ce păsărele tind să confunde WC-urile cu țestele cheloase ale unor trecători.
Prea multe de ce-uri. Dar de ce prea multe?
   De ce cinezii continuă să mănînce cu bețișoarele deși au văzut cum arată furculița? Și mai ales, de ce oamenii continue să se masturbeze deși au aflat că există sex?
   Totuși de ce?