E iarasi diminiata prieteni, iar eu ca un temerar continui de o zi intreaga sa scuip in sus. E un fel de dans al ploii, numai ca realizat cu limba. Chiar de diminiata (cind eu abia aveam de gind sa ma culc), sa gasit ditamai fufa sa-mi strice ziua... De fapt nu imi pasa de ea si nici macar cucu de la sleapca nu mi se mai scoala de la prototipul in cauza, doar ca mie sila de ea, de fata ei de bacterie anaeroba.Orele au trecut repede, luind un mic dejun ce parea speriat te fata-mi acra. Plec catre itinerariul meu zilnic unde pe cer vad un soare pal si arzator ce parca imi zicea ca se merita o plimbare, ghinion insa - o ploaia venita de nicaieri ma facui sa simt suvoaie reci pina si printre craci.. cracii copacului de alaturi ce pareau excitati de dansul frenetic al ploii.
Plin de mine, ajung inapoi acasa cu fatami spalacita si panotofii stropiti de noroi. Arunc geaca si imi dau drumul in pat, exact unde isi lasase iubita-mi prietena ceasca de cafea de diminiata. Simt o intepatura vadita in spate si ma ridic brusc sarutind cu capul noptiera de alaturi.
Niste cunoscuti ma rugase sa le fac nite referate, ma chinuisi eu doua ore - pac o pana de curent, bine ca facusem backup. Citeva minunte mai tirziu vine prietena acasa tocindu-mi urechile cu nenorocitul ei de papagal ce nu ias da mincare nici daca as fi platit sa fac asta. Dar fie sting lumina si ma culc alaturi de ea macar aici imi va merge bine, surpriza insa, caci ma trezesc la juma de noapte si constat ca in neglijenta mea apocalitica am ajuns jos, asigurindu-ma in caderea sa ating cu cotul catusul de pe masa ce nu a ezitat sa lase pe mine o parte din iubirea sa.
Ce zi dementa a fost si asta, acum imi e frica si sa ma duc la WC... Dar nui nimic, miine va fi mai bine.
No comments:
Post a Comment